PRIMARIA COMUNEI ODAILE

Judetul Buzau

PREZENTARE LOCALA

    COMUNA ODAILE - ASEZARE GEOGRAFICA

    VALEA BALANEASA (autor prof. Costea Constantin, scoala Odaile, cls. I - VIII)
    - extras din Monografia comunei Odaile -


  









    Din punct de vedere geografic, istoric, economic si al traditiei, comuna Odaile face parte integranta din unitatea geografica cunoscuta sub denumirea de Valea Balaneasei. Valea paraului Balaneasa alcatuieste o imagine uniforma in care se desfasoara in alternanta, dealuri inalte si joase cu platouri reduse si depresiuni mici, tip subcarpatic in care se intalnesc asezari intemeiate din timpuri foarte vechi.
    Dupa ce se iveste de sub clima vestica a culmii Ivanetu, Balaneasa se rostogoleste la vale ca un fir de argint cand lenta, cand nabadaioasa, strabatand asezari stravechi cum sunt:
  • Bratilesti,
  • Braiesti,
  • Valea Fantanii,
  • Rau,
  • Bozioru,
  • Balanesti,
  • Cozieni,
  • Trestia,
  • Lunca Frumoasa,
  • Parscov.
    Aici, la Parscov, se infrateste cu Buzaul, cea mai mare apa din regiunea subcarpatilor de curbura. De la izvor pana la Braiesti strabate vale adanca si ingusta, sapata in gresia oligocena a dealurilor Leordetului. La vale de Braiesti, paraul isi largeste albia, in gresiile si sisturile miocenului inferior din ingusta depresiune Sibiciu-Braesti-Lopatari. De aici, valea se largeste; cea mai mare largitura - la nord de Cozieni - este determinata de traversarea rocilor moi, de tipul marnelor, sisturilor si argilelor sarmatiene care captusesc axul depresiunii Trestia - Odaile. In cursul ei Balaneasa strabate comunele Braiesti, Odaile, Bozioru, Cozieni si Parscov. Cadrul natural, de o surprinzatoare frumusete, ofera accesibilitate, mai ales ca deschiderea vaii se face catre cea mai dezvoltata zona rurala - Valea Buzaului. Valea Balanesei constituie un tot unitar atat prin aspectul sau fizico-geografic de ansamblu , prin infaptuirile factorului uman ca urmare  a unei vechi si minutioase adaptari la mediul natural si ca factor de permanenta transformare a acestuia, precum si prin functiile economice, istorice si social-politice indeplinite. Principalul factor fizico-geografic care a contribuit decisiv la mentinerea si dezvoltarea acestei regiuni este relieful. Daca in prima faza de locuire, vaile au constituit drumuri de patrundere pana la obarsiile acestora de sub munte unde au intemeiat asezari foarte vechi, iar depresiunile longitudinale au favorizat urcarea acestora pe interfluvii si au inlesnit exploatarea resurselor, cat si schimbarile locale, intr-o perioada mai recenta, Valea Balanesei a reprezentat o linie de legatura centrata pe principala axa de circulatie si transport - Valea Buzaului. Principala caracteristica a reliefului este complexitatea, ca urmare a diversitatii geologice si marii diversitati litologice pe arii restranse. Procesele geomorfologice ale versantilor prezinta o frecventa si o intensitate deosebita, ca urmare a unui complex de conditii absolut favorabile pregatirii si declansarii lor: pante puternic inclinate, ploi torentiale, sol afanat, pat argilos, s.a. Apele curgatoare prezinta un pronuntat caracter torential si debit solid foarte mare, datorat cantitatii mari de materiale rezultate din modelarea versantilor. Din punct de vedere istoric asezarile din zona dateaza din timpuri stravechi, unele chiar din comuna primitiva, deci au o varsta si o istorie comuna, acesta fiind filonul de baza care uneste locuitorii si asezarile din zona.
    Elementul economic are si el un rol major in realizarea unitatii despre care este vorba. Ocupatii stravechi (agricultura, cresterea animalelor, mestesugurile traditionale) sau perpetuat, practicandu-se si astazi. Traditiile, obiceiurile, folclorul, ritualurile care se pierd in negura vremurilor sunt aproape identice, iar graiul nu prezinta diferente de nici un fel. Ceea ce a consolidat aceasta unitate de viata si de mentalitate este si acea intensa si straveche activitate de schimb dintre asezarile de pe Valea Balanesei. Cea mai prospera si dezvoltata asezare din aceasta zona este Parscovul, favorizata si de asezarea sa de-a lungul vechiului drum care facea legatura dintre Tara Romaneasca si Transilvania, prin Pasul Buzaului. Pe aici a trecut Mihai Viteazul spre Ardeal, in toamna anului 1599, pentru a realiza visul sau de o viata - Unirea celor trei Tari Romanesti sub sceptrul sau.
    La Parscov a aparut si exista si astazi un targ saptamanal care se tine in fiecare zi de marti. Alaturi de cele de la Patarlagele si Lopatari, targul de la Parscov este unul din cele mai vechi. El a aparut ca urmare a gradului inaintat de dezvoltare a acestei localitati in epoca moderna, mai ales. Targul, frecventat de majoritatea locuitorilor de pe Valea Balanesei este un pretios indicator al evolutiei economice a satelor, intrucat fazele din viata lor corespund unor etape de dezvoltare ale asezarilor. Schimburile de produse reprezinta una din principalele functii ale satelor prin care se realizeaza armonizarea dintre felul si cantitatile oferite de mediu cu cele necesare vietii materiale a locuitorilor, in modul acesta eliminandu-se discordante care ar putea contribui la aparitia unui dezechilibru economic local. Din targ sunt nelipsite obiecte de uz casnic (oale, cratite, vesela, cani, tacamuri s.a), produse alimentare (legume, fructe, zarzavaturi, branzeturi), cereale, animale, obiecte de imbracaminte si incaltaminte.
    Valea Balanesei prezinta un fond turistic variat care nu a putut fi suficient pus in valoare mai ales din cauza cailor de acces, in mare parte inca necorespunzatoare. Urmarind traseul turistic de-a lungul vaii paraului Balaneasa, prima localitate care ne apare in cale este Parscov. A cunoscut o inflorire fara precedent in perioada interbelica. Aici functiona un spital si o judecatorie. Cu mari eforturi, spitalul se mentine si astazi si este absolut necesar populatiei din zona. In sectorul Viperesti - Parscov apele Buzaului au taiat in gresiile si altermantele de marne-nisipuri beotiene ale anticlinalului Badila-Ciuta, cheia de la Badila, lunga de aproximativ 3 km. Intr-o mica adancitura din cuprinsul acestei chei, in dreptul satului Badila (com. Parscov), strajuieste, singuratica "Sarea lui Buzau" alcatuita dintr-o serie de stanci de calcar mezozoice ce apar intr-o zona de formatiuni recente ale neozoicului. Tot la Parscov se afla si Casa Memoriala Vasile Voiculescu, mare poet si scriitor, nascut aici. Proza sa abunda de intamplari de pe Valea Balanesei.
    Urmeaza comuna Cozieni, unde se gasesc niste vulcani noroiosi in miniatura in satele Glodurile si Tulburea. In satul Balanesti, la punctul denumit "Malul cu gaura”, intalnim prima relicva rupestra, o incapere in piatra, care in 1821 a servit drept adapost eteristilor in retragere.
    Localitatea Bozioru reprezinta baza de plecare catre vestigiile rupestre din zona Fisici - Gavanele - Nucu. Urmand drumul pe valea Balanesei ajungem la Braesti. Localitatea este inconjurata de numeroase izvoare minerale, inca neexploatate. Aici putem admira "malul cu sare” din dealul Pinu, Scaunele lui Negru Voda”, din satul Ruginoasa. O serie de mici cascade, asemanatoare unor jilturi pe care apa paraului Ruginoasa le-a sapat in stanca si unde traditia locala pomeneste ca aici ar fi existat locul de divan al legendarului Negru Voda. De la Braiesti, drumul urca spre ultima localitate, Goidesti, care apartine de comuna Braiesti. Traseul duce spre obarsia Balanesei si mai departe spre Plaiul Nucului si Lopatari, unde patrundem pe Valea Slanicului. Intre Bozioru si Braiesti, in dreapta se afla comuna Odaile. Ca obiective turistice si de patrimoniu mentionam: Valea Muratorii, afluent al Balanesei, lacul natural din satul Lacu si cele trei biserici din lemn din satele Valea Fantanii, Odaile si Posobesti, precum si locul numit “La bolovani”, cu roci modelate de natura, cu forme deosebite

    ASEZARE. SUPRAFATA (autor prof. Costea Constantin, scoala Odaile, cls. I - VIII),
     - extras din Monografia comunei Odaile 

    Din punct de vedere al asezarii geografice, comuna Odaile este situata in marea unitate geografica a Subcarpatilor de Curbura, respectiv in grupa centrala a Subcarpatilor Buzaului. In ansamblul judetului Buzau, comuna Odaile este asezata in partea de nord-vest a acestuia (vezi harta judetuului Buzau), incadrandu-se in categoria asezarilor din zona de deal a Buzaului, alcatuita din sat stravechi, cu o istorie zbuciumata si cu o civilizatie specifica, cu un accentuat substrat geto-dac care s-a pastrat nealterat pana in zilele noastre. Se gaseste la o distanta de 56 km de municipiul Buzau. Analizand harta comunei Odaile vom putea delimita vecinii:
  • La nord si nord-vest se afla comuna Braiesti, limita nord-vestica fiind reprezentata de paraul Balaneasa. Tot aici, in partea de nord est se afla comuna Chiliile.
  • In partea de sud se afla limita cu comunele Berca si Parscov, limita restransa de Dealul Dalma si Cozieni, limita marcata la punctul "La Tarifa”.
  • La est se regasesc comunele Chiliile, Canesti si Scortoasa.
  • In partea de vest si nord-vest are ca vecini comunele Cozieni, Bozioru si Braiesti.
    Satele Valea Fantanii, Odaile, Piatra-Alba si partial Posobesti sunt amplasate pe D.C. 84, acesta fiind principala artera de circulatie a comunei. Acest drum, partial amenajat, se extinde spre sud pana in satul Trestia, din comuna vecina Cozieni facand legatura cu D.J 203 L, care porneste din comuna Braiesti si ajunge in D.N. 10 in comuna Magura si se continua pana in municipiul Buzau. In schimb in satele Lacu, Scorosesti, Capu-Satului, Valea Stefanului, Corneanu, Posobesti, Gorani si catunele apartinand satului Piatra-Alba (Vacaria si Dalma) accesul se realizeaza prin drumuri locale, de pamant, (balastate). 
 
    Suprafata totala administrativa a comunei este de 35.9 km2, respectiv 3593.18 ha din care:
  • suprafata agricola: 2545.93 ha cu urmatoarea folosinta a terenurilor:
    • arabil: 187.1 ha;
    • pasune: 1067.78 ha;
    • fanete: 716.63 ha;
    • vii: 20.03 ha;
    • livezi: 554.35 ha;
    • suprafata neagricola: 1047.25 ha, din care:
    • paduri: 785.43 ha;
    • ape: 14.18ha;
    • intravilan: 91.67 ha;
    • neproductive: 111.33 ha;
    • o drumuri: 44.67 ha;


    Istoric:
    Despre existenta comunei sunt marturii ce atesta aceasta chiar din perioada dacica. Prima atestare scrisa apare in anul 1545, referitor la satul Posobesti, pe timpul domnitorului Mircea Ciobanu, document in care se mentioneaza ca locuitorii acestui sat erau oameni liberi (mosneni), ceilalti locuitori din celelalte sate fiind clacasi pe mosii manastiresti.
    Se construieste Biserica "Sf. Nicolae” in secolul XVIII in satul Valea Fantanii si Biserica "Sf. Gheorghe” in 1820 la Odaile.





    RELIEFUL - (autor prof. Costea Constantin, scoala Odaile, cls. I - VIII)
            - extras din Monografia comunei Odaile  -

    Geomorfologia comunei Odaile se prezinta in patru forme:
  • structurale,
  • de eroziune,
  • carstice,
  • de acumulare.
    Formele de eroziune sunt reprezentate prin vai si vaiugi: vaile reprezinta forme evoluate ale vaiugilor, formate ca urmare a actiunii de eroziune indelungata a agentilor externi. Cea mai importanta vale este Muratoarea, cu versanti neregulati, cand abrupti, cand panta lina. Afluentii Muratoarei, respectiv Dulcesti si Corneanu, pe partea stanga si izvoarele Iugii, Potopari si Izvorul Gortii care izvorasc de pe Valea Usii, vale cu teren puternic accidentat si erodat situata la nord-vest de satul Piatra Alba. Aiugile reprezinta forme de relief putin evoluate rezultate prin actiunea de eroziune a apelor de siroire, se pot observa foarte clar pe versantii cu panta ridicata si lipsiti de vegetatie, respectiv pe versantul stang al Muratoarei, de la izvor pana in dreptul satului Corneanu si cei care incadreaza paraele de pe Valea-Usii.
    Formele carstice apar ca urmare a dizolvarii gipsului in nordul satului Odaile, fiind prezenta pe o suprafata de 0.5 ha in jurul lacului. Fenomenul acesta carstic se manifesta prin coroborarea terenului la dizolvarea gipsului.
    Formele de acumulare sunt prezente prin conuri de dejectie, aluviuni, deluvii si alunecari de teren. Conurile de dejectie se intalnesc frecvent pe Muratoare fiind alcatuite din elemente rulate de gresie si tufuri. Aluviunile se intalnesc de-a lungul vailor, fiind reprezentate prin gresii, tufuri, nisip. Deluviile se gasesc pe pantele versantilor si sunt compuse din grohotisuri, argile.

    Litostrafia.
    Pozitia geografica a comunei Odaile, respectiv situarea comunei intr-o zona framantata din punct de vedere geologic fac ca asezarea sa prezinte un teren neunitar din aceasta privinta. Formatiunile intalnite aprtin ca varsta neogenului si cuaternarului. Structural rocile sunt dispuse intr-un anticlinal in nord si doua sinclinale in partea de est si vest. Cutele se afla in faza incipienta(marne si gresii cu sisturi) si prezinta intercalatii sarmato-pliocene de calcare si gips. Miocenul este mai marnos decat pliocenul si este mai bine deschis datorita inclinarii mari a stratelor.
  • Helvetianul ocupa o zona intinsa in axul vaii Muratoarea. Este bine reprezentat prin marne cenusii cu intercalatii de gips alb. Pe tot versantul stang al vaii Muratoarei se intalnesc tuf cu globicierine.
  • Tortonianu este dispus normal peste Helvetian cu strate de tuf, breccia sarii, sisturi cu radiolar si marne.
  • Sarmatianul este prezent in axul sinclinalului Odaile prin nisipuri, marne si calcare.
  • Pliocenul este prezent prin marne, gresii, nisipuri marnoase.
  • Cuaternarul este rezultat in urma degradarii rocilor de varsta mai veche si este reprezentat prin argile prafoase si grohotis.
    CLIMA -  (autor prof. Costea Constantin, scoala Odaile, cls. I-VIII)
         - extras din Monografia comunei Odaile  -

    Raportandu-ne la climatul general al tarii noastre si la cel al judetului Buzau, comuna Odaile se inadreaza in climatul temperat - continental cu mentiunea ca, avand in vedere relieful, clima comunei Odaile corespunde unui climat specific si anume, climatul de deal. O multitudine de factori, precum si interactiunea a numeroase procese dau nastere la numeroase aspecte climatice a caror variatie in timp si spatiu introduc o serie de nuante locale scotand la iveala o serie de caracteristici ale mediului natural.
  • Radiatia solara. Ca intreaga zona a Subcarpatilor Buzaului, intensitatea radiatiei solare este cuprinsa intre 1.4 cal/cm2/min, in timpul verii si 1.1 cal/cm2/min in perioada de iarna. Radiatia difuza este mai mare in a doua parte a lunii octombrie, in noiembrie sau decembrie, valorile maxime inregistrate in jurul orei 10, fiind de 0.7 cal/cm2/min. In zilele de iarna, lumina soarelui este reflectata puternic de suprafata stratului de zapada, marind intensitatea cu 0.6 cal/cm2/min. Radiatia globala este de 120 kcal/cm2 anual.
  • Circulatia aerului. Regiunea Subcarpatilor Buzaului se afla, in mod evident cuprinsa in sfera de actiune a aerului provenit din centrii anticiclonici existenti in muntii Urali in perioada iernii care derermina inseninari persistente care provoaca insemnate scaderi de temperatura. Aceste invazii de aer rece, provenite din aria anticiclonului siberian, sunt cunoscute la noi sub numele de Crivat. In timpul verii, din zona Asiei Centrale si a Golfului Persic se deplaseaza spre estul tarii noastre, un aer fierbinte si uscat care ajunge pana in Subcarpatii Buzaului, un fel de vant cu efecte daunatoare asupra vegetatiei. O caracteristica locala o reprezinta prezenta fonului, care intalneste conditii favorabil de manifestare in regiunea deluroasa a Buzaului deoarece configuratia Muntilor Buzaului permite revarsarea de aer dinspre Transilvania spre zona subcarpatica. Fonul este un vant cald, uscat puternic care bate primavare dinspre crestele muntilor spre vai grabind topirea zapezilor si dezvoltarea vegetatiei. De asemenea existenta masivelor muntoase situate in nordul Subcarpatilor Buzaului, precum si marea varietate a dealurilor sucarpatice creaza conditii de manifestare a fenomenului de briza deal - vale si vale - deal.
  • Temperatura aerului. Trebuie sa mentionam ca valorile medii ale temperaturii anuale oscileaza in functie de configuratia reliefului. Temperaturile medii anuale mai ridicate sunt specifice numai depresiunilor si bazinelor subcarpatice situate pe vai largi (Buzau, Balaneasa, Slanic) cum ar fi Patarlagele (9.70 C), Parscov, (10.20 C), Cozieni (90 C). De aceea putem considera ca temperatura medie anuala in comuna Odaile este cuprinsa intre 8.70 C - 90 C, daca avem in vedere ca la Parscov este de 10, 20 C, iar la Cozieni de 90 C. In anotimpul rece in depresiunea Trestia - Odaile, ca in majoritatea depresiunilor subcarpatice se observa un paradox climatic. Temperatura medie a lunilor de iarna nu numai ca nu scade, dar se inregistreaza cresteri spectaculoase (1 - 20 C) ca urmare a adapostului oferit de partile inalte ale reliefului deluros. Vom constata ca in lunile de vara, in zona care constituie obiectul studiului nostru, lipsa noptilor tropicale determina, cu unele exceptii, veri mai racoroase. Temperatura medie a lunii iulie este in jur de 20 C, in timp ce la Parscov se inregistreaza 21.60 C.

    In timpul primaverii, cand insolatia se accentueaza, se observa o crestere graduala a temperatuii de la 4 C in luna martie la 16 C in luna mai. In luna mai cresterea temperaturii este mai redusa datorita aparitiei circulatiei ciclonale cu innourari accentuate si caderi masive de precipitatii.
    Toamna se caracterizeaza prin valori mai ridicate in comparatie cu lunile simetrice din  pnimavara. Incepand cu luna septembrie, temperatura scade gradual de la 110 C la 5.50  C la sfarsitul lunii noiembrie. Fenomenul este explicabil prin faptul ca mediul inconjurator a acumulat o anumita cantitate de caldura precum si datorita circulatiei de aer mai cald.
    In ceea ce priveste valorile termice anuale vom avea in vedere localitatea cea mai apropiata de comuna Odaile, in ceea cea priveste locul unde s-au efectuat cercetarile climatologice, respectiv, localitatea Parscov. ln anul 1952, in luna august, cea mai ridicata temperatura a fost de 38, 40 C, maxima absoluta inregistrata vreodata la Parscov. Minima termica inregistrata la Parscov a fost cea inregistrata in anul 1954 de - 23, 40 cu mici diferente, consideram ca aceste valori termice extreme exceptionale s-au inregistrat si in zona  interfluviului  Balaneasa-Saratel.
    Umiditatea relativa prezinta importanta in reglarea proceselor evapotranspiratiei si in formarea norilor si a cetii. Cea mai ridicata valoare a umiditatii relative se inregistreaza in 1una ianuarie determinata de conditiile atmosferice specifice. Ea este in aceasta luna de 80%. Cea mai scazuta umezeala apare in iulie si este de 64%.
    Nebulozitatea cea mai ridicata se inregistreaza in lunile de iarna si de primavara. Maximum de nebulozitate se inregistreaza in luna decembrie, iar minimul in luna septembrie. Numarul mediu al zilelor cu cer senin este 50-6°, cele mai multe sunt in lunile august si septembrie (7 - I0), iar cele mai putine  in decembrie (1 - 4). Zilele cu cer acopenit sunt in medie de 90 - 120, cele mai multe sunt in decembrie (13 - 16), iar cele mai putine in iulie 3 - 4).
    Regimul precipitatiilor. Precipitatiile in regiunea pe care o analizam pot proveni mai ales din nori frontali, foarte frecventi in cazul repetatelor invazii de aer oceanic sau din nori cumuliformi in sezonul cald. Ceea ce trebuie sa mentionam este faptul ca in cuprinsul depresiunilor subcarpatice, cantitatiile medii de precipitatii sunt mai mari in depresiunile de la  contactul munti - dealuri (ex.Gura-Teghi - media 826,4 mm) decat in depresiunile din interiorul regiunii subcarpatice. Spre exemplu, analizand harta cu repartitia cantitatilor anuale de precipitatii, ne vom opri la Posobesti, sat situat in depresiunea Trestia - Odaile, anul 1957, aici s-au inregistrat 800.2 mm, iar in 1963, cantitatea de precipitatii a fost de 408.8 mm, fata de 569.3 mm cat este media anuala in zona la care ne referim. Analizand aceeasi harta vom observa ca in nordul depresiunii Trestia-Odaile, respectiv in centru bazinetelor Odaile si Piatra-Alba precipitatiile sunt de 600 - 700 mm anual, iar la marginile acestora precipitatiile scad intre 500 - 600 mm anual. Explicatia consta in faptul ca orientarea culmilor care inconjoara aceasta zona este transversal fata de directia principala a maselor de aer si de aceea  primesc o cantitate mai mare de precipitatii din cauza advectiei termice ( precipitatii orografice). De asemenea masivele deluroase care compun Dealurile Dalma (Tarcov, Botanu, Posobesti), precum si ingustarile de vai pe care le creaza constituie piedici nu numai in calea maselor de aer dinspre nord, dar si a celor dinspre sud care condenseaza pe clima lor sud - estica, lasand cantitati mari de precipitatii. Prin urmare cantitatea medie de precipitatii inregistrata la Odaile este 588.2 mm anual.

    HIDROGRAFIA - (autor prof. Costea Constantin, scoala Odaile, cls. I-VIII)
        - extras din Monografia comunei Odaile  -

    Apele freatice si subterane. In general apele freatice din aceasta zona servesc pentru consumul oamenilor si al animalelor, neexistand conditii pentru irigatii sau pentru intrebuintari industriale. Calitatea apelor freatice este foarte buna si in general stratele acvifere se gasesca mai la suprafata. Adancimea nivelului freatic este variat din cauza gradului diferit de framantare si fragmentare a reliefului. Cu mici exceptii, indeosebi in perioadele de seceta persistenta si indelungata, fantanile nu ingheata niciodata. Debitul apelor freatice este relativ bogat, iar nivelul lor prezinta variatii mici. In depozitele cuaternare principale sunt strate acvifere de la 3, 4.5 si 7m. Prezenta in zona a masivelor de sare, a argilelor sarate si a gipsului influenteaza cantitatea de substante chimice a apelor subterana dandu-le un grad ridicat de mineralizare. In felul acesta se poate explica prezenta unor izvoare clorosodice pe vaile Muratoarei si Scorosesti. Temperatura apei freatice este influentata de regimul termic al aerului cu atat mai mult cu cat nivelul freatic este mai aproape de suprafata.
    Un rol important in viata comunitatilor umane il are gustul apelor freatice. In cea mai mare parte apa este depozitata in fisurile gresiilor si calitatea ei este deosebita. Aceasta este buna pentru baut, fiert alimente si spalat rufe. Cand apa este depozitata intercalatii argiloase ea este mai putin buna pentru baut. Marno-argilele frecvente in alcatuirea depresiunii Trestia-Odaile dau un gust sarat apelor freatice. Exista numar mare de fantani raspandite pe tot cuprinsul comunei. Unele sunt foarte vechi si sunt permanent curatate, refacute si ingrijite. De obicei ele poarta numele celor care le-au sapat si numele lor este pomenit de urmasi.
    Apele curgatoare. O caracteristica foarte importanta a apelor curgatoare care strabat teritoriul comunei Odaile este aceea ca acestea sunt paraie foarte scurte si cu un pronuntat caracter torential care se dirijeaza fie spre Balaneasa, fie spre Muratoare. Aceste paraie, cu  obarsii diferite coboara pe pante putemic, inclinate, sapandu-si vai adanci in roci friabile, pliocene, iar viiturile lor bruste provoaca adesea pagube.
    Balaneasa. Este cea mai insemnata apa curgatoare din zona. Face parte din categoria afluentilor din stanga Buzaului. Are o suprafata a bazinului hidrografic de 188 km2 si o lungime de 28 km. Izvoraste de sub clina sudica a culmii Ivanetu (1191m). Reprezimta limita vestica a comunei Odaile, pe care o separa de comuna Braiesti. De la izvoare pana la confluenta sa cu Buzaul, pe teritoriul comunei Parscov apare in literatura geografica sub mai multe denumiri:
  • Pleasa,
  • Saratelul
  • Parscov,
  • Goideasa,
    Balaneasa. In lucrarea de fata folosim termenul de Balaneasa, termen utilizat frecvent. Pana la Bozioru, panta profilului sau longitudinal foarte inclinat (33% ) inregistreaza mari diferente datorate traversarii unor culmi si depresiuni (Plaiul-Nucului, Braiesti). De la Bozioru, talvegul sau prezinta o panta łongitudinala mai redusa (13% ) si mai uniforma datorita largirii vaii in cuprinsul depresiunilor Balanesti si Trestia-Odaile ceea ce nu ii atenueaza caracterul torential. Afluenti mai importanti sunt paraiełe:
  • Ruginoasa,
  • Garla-Pinului,
  • Valea-Roatei
  • Muratoarea,
ultimele doua in cuprinsul depresiunii Trestia-Odaile.
    Muratoarea. Este cel mai important afluent al Balanesei si care se varsa pe teritoriul comunei Cozieni, in satul Trestia. Izvoarele ei se gasesc in centrul bazinetului Odaile, in apropierea lacului din  satul cu acelasi nume. La obarsie, valea acestui parau este adanca si ingusta, iar pe ambele maluri vegetatia este mai bogata si alcatuita din ierburi inalte si arbusti. In cursul superior concentratia de sare este asa de ridicata incat localnicii folosesc direct apa din parau pentru muraturi si branza, ba uneori o mai si dilueaza. De-a lungul cursului superior se intalnesc numeroase scobituri ("baltoace”) pline cu "saramura”, utilizata direct de localnici pentru uzul gospodaresc. Ceea ce este demn de mentionat, ca aspect specific, este faptul ca tot la obarsie, din malul drept iese la suprafata un izvoras subteran care strabate un strat de sare‚ lucru explicat prin marea concentratie de sare pe care o contine apa acestuia . Pe o distanta de aproximativ 1 km de la izvoare are o orientare NV - SE pentru ca apoi sa realizeze un cot ocolind satele Piatra-Alba si Posobesti, pentru ca din dreptul satului Valea-Stefanului si pana la varsare sa aiba o orientare N - S. Din dreptul satului Piatra-Alba isi largeste, oarecum, cursul si pe laturi, in zona inundabila, terenul are culoarea alba si este acoperit cu o pulbere fina de sare ca urmare a evaporatiei.
    LACUL CEL MARE numit in limbajul localnicilor si "Lacu’ al mare" este singura si cea mai importanta apa statatoare din aceasta zona ‚ facand parte drn categoria lacurilor din zona subcarpatica, lacuri care au aparut in depresiuni generate de procese carstice pe sare. Este situat in partea de nord-vest a bazinetului Odaile ‚ mai precis in mijlocul satului Lacu, sat care si-a luat numele de la acest lac foarte vechi. Lacul este mentionat documentar inca de la inceputul veacului al XVI-lea intr-un act de danie datand din 15 iunie 1559 prin care domnitorul Tarii Romanesti, Mircea Ciobanu (1545 - 1552; 1553 - 1554; 1558 - 1559) inzestrand  pe un anume Petru cu mosie in Posobesti, este mentionat ca hotar al mosiei Posobestilor, "lacul Cletecinii”. In anul 1892, profesorul scolii normale din Buzau, Basil lorgulescu aminteste in lucrarea sa "Dictionar geografie, statistic‚ economic si istoric al judetului Buzau”, lucrare premiata de regele Carol I, in locul rezervat comunei Odaile mentioneaza "lac Cletecinul“ situat in comuna Odaile, catunul Lacu, care la vremea aceea era acoperit cu trestie si papura. Am vrut sa dovedim vechimea lacului drn comuna Odaile, deoarece s-a vehiculat ideea ca lacul respectiv este de o varsta relativ recenta.
    Este un lac de origine carstosalin; este legat de fenomenele de dizolvare si tasare existente de-a lungul ivirilor de sare. Faza incipienta de pseudodolina apare cand apa precipitatiilor stagneaza si dizolva orizonturile superficiale de gresii sau marne salifere, fara a ajunge la nivelul de sare. Cand infiltratia a ajuns la masivul de sare determina subminari si tasari creand depresiuni adanci. Prezenta formatiunii sarii de varsta aquitarnana apare in zona mio pliocena. Formatiunea cu masive de sare si breccia sarii duce la aparitia unor goluri prin dizolvarea sarii de catre apa infiltrata‚ care, in ultima instanta,  produce prabusirea stratului acoperitor. In urma acestui fenomen apar la suprafata depresiuni de tipul dolmelor in care se acumuleaza apa sub forma de lacuri. Cu toate ca aceste lacuri apar in depresiuni generate de procese carstice pe sare, totusi apa acestora este dulce deoarece datorita straturilor acoperitoare, nu exista un contact direct al apei cu masivul de sare.
    Procesul  de infiltrare al apei provenita din precipitatii este continuu. Acest lucru se poate observa dupa perioadele ploioase sau cu exces de umiditate, cand nivelul lacului creste considerabil pentru, ca apoi, in perioadele secetoase nivelul apei sa scada treptat. Au existat cazuri cand, in perioadele de seceta prelungita (1946, 1968) lacul a secat complet. Spre deosebire de celelalte lacuri, de aceeasi origine si de dimensiuni aproximativ egale, lacul de la Odaile are cateva caracteristici particulare. El se prezinta ca o depresiune larga, evazata, putin adanca, izolata de reteaua hidrografica si acoperita cu o vegetatie acvatica. In ceea ce a ce priveste compozitia chimica a apei, analiza probelor de apa demonstreaza ca apa, sub aspectul gradului de mineralizare cat si al tipului hidrochimic, lacul se incadreaza in zonalitatea verticala, fara a exista vreo legatura intre el si masivul de sare de dedesupt. Apa este dulce,  bicarbonata. ln cazul acestui lac, ne aflam intr-o faza destul de avansata, caracterizata prin individualizarea unei cuvete lacustre de marimi apreciabile si prin captusirea fundului cu material malos, de panta‚ care intrerupe legatura cu masivul de sare, facand ca apa lacului sa se indulceasca.Alte caracteristici sunt de ordin tehnic; axele lacului sunt cuprinse intre 22 - 12 m, adancimea de 1.85 m, iar suprafata este de aproximativ 0.5 hectare.


    VEGETATIA (autor prof. Costea Constantin, scoala Odaile, cls. I-VIII)
        - extras din Monografia comunei Odaile  -

    Atunci cand vorbim de vegetatia zonei pe care o avem in studiu nu ne putem referi‚ in mod strict‚ la aspectele pe care le cunoastem in acest element numai pe o arie geografica restransa, cum este comuna Odaile. Trebuie sa avem in vedere aspectele generale ale vegetatiei la nivelul tarii si a regiunii geografice in care este situata comuna respectiv‚ zona Subcarpatilor Curburii, in subregiunea acestora cunoscuta sub numele de Subcarpatii Buzaului. Din acest punct de vedere ne aflam situati in zona padurilor de foioase, a carei formare este‚ in primul rand etajarea climatica si, in al doilea rand‚ trebuie sa mentionam ca speciile edificatoare ale padurilor si pajistilor din zona difera mult fata de celelalte zone, etaje si subetaje de vegetatie. Acest etaj‚ al padurilor de foioase este localizat pe altitudine intre 300 si 1300 m, ocupand dealurile si partea mijlocie a muntilor. Relieful se caracterizeaza printr-o accentuata fragmentare‚ versantii au inclinare si expozitie variate, suprafetele plane sunt putine. Predomina rocile sedimentare putin consolidate ca nisipurile‚ pietrisurile‚ argilele‚ marnele‚ gresiile. Climatul nu este uniform, prezentand variatii destul de mari, atat din punct de vedere al temperaturilor, cat si al precipitatiilor. Se pot deosebi doua climate tipice corespunzand celor doua subetaje de vegetatie.
  • Al gorunului‚ mai calduros‚ cu temperaturi medii de 7.5° - 9° si precipitatii medii anuale de (550) 650 - 750 (850) mm cu veri calde‚ suficient de umede si ierni nu prea aspre. Solurile caracteristice etajului sunt cele brune de padure. Se intalnesc frecvent si soluri brune acide si cele podzolice argiloiluvionare.
  • Al fagului, mai temperat, cu medii ale temperaturi de 4° - 7,5° si precipitatii de 750 - 1 100 (1200) mm. Verile sunt racoroase‚ umede‚ nebulozitatea mare iernile nu sunt prea aspre.

    FAUNA (autor prof. Costea Constantin, scoala Odaile, cls. I-VIII)
        - extras din Monografia comunei Odaile  -

    Fauna reprezinta un element deosebit de important al mediului geografic‚ deoarece lumea animalelor, a vietatilor in general, este o lume minunata in stransa interdependenta cu factorul uman. In aceasta lume nu putem patrunde cu bata trogloditului asa cum adesea se intampla ci cu evlavie, cu iubire si intelegere fata de animalele mari si mici, domestice ori salbatice, sa le iubim si sa le ocrotim. Sa ne inchipuim ce ar insemna padurea fara strigatele animalelor, fara cantecul dulce al pasarelelor. Un taram mort, o lume nemiscata incremenita ca acele paduri de arama, de argint, de aur, pline de primejdii, de zmei in lupta cu Feti Frumosi.
    Fauna comunei Odaile este o fauna de dealuri, caracteristica padurilor de fag si stejar in care se intrepatrund atat elemente din zona montana cat si specii din arealul stepei. Prin urmare, animalele sunt reprezentate de specii care provin atat din etajele superioare cat si din cele inferioare. Lumea animala este extrem de bogata, deoarece conditiile de viata din aceste paduri sunt deosebit de favorabile . Se poate remarca chiar existenta catorva “strate” de viata animala cu solul si frunzarul bogat in insecte, viermi, moluste, miriapode  etc, si termind cu coronamentul arborilor in care isi traiesc viata pasari, insecte si unele mamifere. Exista si unele specii care au o valoare faunistica si cinegetica deosebita. Dintre aceste specii de padure, cel mai important element faunistic si vanatoresc este CAPRIOARA (Caprealus capreolus) care are o larga raspandire si este reprezentata prin largi efective. De asemenea MISTRETUL (sus scrofa) este o specie valoroasa din punct de vedere cinegetic, care prezintä o densitate insemnata in fagete si  gorunete.
    Dintre rapitoare, cel mai daunator element faunistic este LUPUL (Canis lupus). El este prezent in regiunea cercetata desi are o densitate redusa. Se mai remarca:
  • PISICA SALBATICA (Felix Siłvestris),
  • NEVASTUICA (Mustela nivalis),
  • DIHORUL (Mustela Speciae),
  • RASUL (Linx linx). In subetajul fagului alaturi de
  • URSUL BRUN CARPATIC (Ursus arctos) care se iveste sporadic, ocazional,
 se intalnesc:
  • lupul,
  • vulpea,
  • iepurele,
  • soarecele de padure,
precum si pasari ca:
  • mierla,
  • privighetoarea,
  • ciocanitoarea pestrita,
  • macaleandrul,
  • ciuful de padure,
  • uliul etc.
    In arealul subetajului gorunului se intalnesc de asemenea numeroase specii. Dintre mamifere amintim:
  • veverita,
  • caprioara,
  • lupul,
  • rasul,
  • iepurele,
  • soareci gulerati.
    Numeroase specii de pasari (mierla, potarnichea, ciocarlia, frunzarita, pitigoiul, muscarul etc.). reptile (sarpele orb, soparla), batracieni, insecte.


    SOLURILE (autor prof. Costea Constantin, scoala Odaile, cls. I-VIII)
        - extras din Monografia comunei Odaile  -

    In ceea ce priveste caracteristicile solurilor din zona noastra ‚ trebuie sa mentionam faptul ca trasatura principala este marea varietate de tipuri si subtipuri. Solurilor zonale‚ determinate de altitudine si climat (brune si brune podzolite) li se interpun soluri intrazonale legate de roca (rendzine, pseudorendzine)‚ de panta si de umezeala accentuata (soluri gleice‚ humico gleice). In zona noastra solurile sunt foarte variate pe suprafete cu totul restranse‚ din cauza fragmentarii reliefului‚ configuratiei rocilor‚ microclimatului si asociatiilor vegetale diferite. Climatul se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale osciland intre 5.5 - 10.2° C cu precipitatii medii variind intre 600-1000 mm si cu indici de ariditate cuprinsi intre 35 - 55. Prin urmare climatul este suficient de umed  si calduros vara, cu o perioada de seceta, putin accentuata la inceputul si sfarsitul verii si inceputul toamnei solul nu ingheata, de obicei pe toata grosimea lui.
    Substratul litologic este foarte variat: depozite coluviale bogate‚ lutoase si argiloase‚ depozite loessoide‚ periglaciare (sarace, lutoprofoase)‚ precum si formatii in situ (gresii‚ altemante de gresii si marne, conglomerate, ete.). Procesul de humificare este foarte variat‚ cu grosimi diferite si continut variat de humus. Transformarile mineralelor primare in minerale argiloase se face activ‚ argila formata precipitand pe locul formarii (in cazul solurilor brune tipice) sau migrand in orizonturile inferioare (in cazul solurilor podzolite, argilo-iluviale). Pot  fi intalnite cazuri cu fenomene incipiente de podzolire propriu-zisa cu imbogatirea reziduala in silice a orizonturilor intermediare (soluri podzolice argilo-iluviale pe depozite loessoide periglaciare). Prin urmare in imediata apropiere a padurii si in zonele mai inalte, solurile brune ocupa suprafete intinse, dezvoltandu-se pe roci de flis (gresii disodile, menilite), sub paduri de Fagus silvatica si mai rar sub fanete. Pe interfluvii se intalnesc soluri brune acide versantii puternic erodati apar sporadic litosolurile, alaturi de soluri negre de fanete tinere si rogosoluri dezvoltate pe marne si argile sau pe disodi.In sectoarele afectate de eroziune si alunecari de teren sunt intercalate petice de litosoluri, care se dezvolta pe gresii, tufuri dacitice si caleare. Intre bazinele Balanesei si Saratelul Berca o extensiune insemnata au rogosolunile care sunt soluri slab evoluate si care apar pe forme de relief tinere, putemic erodate, pe cuestre, sau pe roca la zi.


MULTUMIRI OAMENILOR DE BINE   !!!

Am prezentat în articolul trecut o scurta prezentare a demersurilor si eforturilor facute pentru reconstructia Bisericii cu hramul "Sf. Gheorghe", veche de peste 600 de ani, construita din lemn si declarata monument istoric din satul Odaile.
Am aratat desavarsita abnegatie si dragoste a satenilor pentru biserica atat de draga inimii lor, concretizata în munca si contributia ce a facut posibila reconstructia bisericii, toate sub coordonarea preotului Grigore Florinel.
S-a montat tamplarie, usi, s-au achizitionat elemente de mobilier, e.t.c., însa insuficient fata de necesarul care sa duca la o buna oficiere a slujbelor.
Iata ca roadele nu au întarziat sa apara si recontructia bisericii a ajuns în stadiul de finisare a tencuielilor interioare si exterioare, urmand sa se realizeze picturile, în spiritul traditiei noastre crestine.

Pe aceasta cale dorim sa multumim tuturor oamenilor de bine care au contribuit si au facut posibila reconstructia bisericii pana în acest stadiu.
De asemenea dorim sa adresam rugamintea de a aduce un nou prinos prin sprijinul acordat în vederea continuarii lucrarilor si realizarii în forma finala a bisericii.

                                           Cu consideratie si compasiune pentru comuna Odaile,
                                                    Consilier juridic, Militaru Vasile.