PRIMARIA COMUNEI ODAILE

Judetul Buzau

EDUCATIE

    Pe raza comunei Odaile functioneaza scoala cu clasele I - VIII Odaile.
 

Director: Prof. Costea Constantin

Secretar: Mihaiu Mariana


                PACLELE

                    I

            Ma mistuie un dor de-a mea copilarie
            Tanjind dupa a Paclelor splendoare
            Traiesc naiv, o rara bucurie
            Topita in a timpului valvoare.

            Lumina soarelui, cernita
            Pogoara tainic in tarana
            Si-ncet, pe urma cunoscuta
            Ajung la Pacle cu visele de mana

            Candva doream taina lor sa masor
            Uimit de-acel basm de-altadata
            Dar renunt, nefiresc de usor,
            Adulmecand cararea uitata

            Vag mai cunosc din ce era candva
            O vraja ma atrage ca pasarea momita
            Vorbesc in gand cu cineva
            Iar vorba se topeste, muta.

            O negura coboara peste Pacle
            Acoperind de-odat` tarana sura
            Se risipeste apoi in nesfarsite bucle
            Invaluind umila mea faptura

            Minunea de-altadat` in ochi patrunde
            Strafulgerat de dulci lumine,
            In jur se zbat doar chipuri muribunde,
            Agonizand in jalnice suspine.

            Domnul i-a dat fericire
            Unui biet catun ce moare
            Sa sadim, dar, cu iubire
            Pe mormantul lui o floare


                    II

            Din adancuri razbate iz de pucioasa,
            Fulgerele parjolesc Paclele, iata
            Cum gem puhoaiele si icnesc,
            Inabusind izvorul deodata

            Uneori apare insusi satan
            In frac de smoala, superb,
            “Ochiurile” asvarl din pantec catran
            Timpul se tulbura, Paclele fierb.

            Din rarunchii pamantului sar mii de scantei
            De planset razbate un zvon
            In buzdugane se bat osti de zmei
            Sau se lovesc in sabii de carton.

            Incet, incet, zbuciumul trece,
            Si pace e iar, Doamne Sfinte,
            Saruta luna poteca rece
            Gura-mi e muta, fara cuvinte.

            Lava se scurge-n siroaie, domoala
            O clipa abureste, iute ingheata,
            Iute s-a golit cazanu cu smoala
            Tipingu-si zbarleste mustata de vata.

                    III

            Fantasme, plasmuiri, cat visul cuprinde,
            Paduri de arama, palat de clestar,
            In inima o faclie s-aprinde
            Stainsa iute de plansul amar

            Al ingerilor, speriati de urgie,
            Iute retrasi in raclele sfinte,
            Inmarmuriti de crunta stihie,
            Inganand nedeslusite cuvinte.
            Falindu-se cu mutra lui hada
            Scaraotchi, al iadului domn
            Zadarnic incearca sa rada
            Tulburand al pietrelor somn.

            De pe vale, dinspre izvor
            Baba Cloanta cea uricioasa
            Coboara-n alai amagitor
            Preafacuta in zana, nespus de frumoasa

            O tradeaza, insa, fata ridata
            Intunecata si pamantie
            Rade harca si rasu-i, deodata
            Seamana jale, amar si pustie.

            Vantul bate de-ngheta si apa
            Tot ce e viata parca dispare
            O cucuvea prohodeste a moarte
            In vagauna de colo, din vale.

                    IV

            In zori cand pier stelare faclii
            Si lumina se zbate ca un vuiet de vant
            Rasar din smarc, din ape viorii
            Dansatoarele, in salbatec avant.

            Fecioare iabrase, naluciri ale noptii
            Spirite care se-avanta in zbor
            Ispititoare chemari ale mortii
            Danseaza in cerc, nefiresc de usor

            Parca-s papusi plapande, de spuma
            Prinse-ntr-o hora straveche, pagana
            Cu trupurile adumbrite-n lumina
            Joaca nefireasca, joaca nebuna.

            Ziua rasare in falduri bogate
            Ivita din nevazute palate
            Ielele pier deochiate
            In smarcuri puturoase, sarate.

            Candva voiam taina lor sa masor
            Patruns de –acel basm de-altadata
            Am renuntat, nefiresc de usor
            Adulmecand poteca uitata

            Unde sunt nalucirile noptii,
            Paclele cu vraja de iad?
            Doar vre-un “ ochi “ acopera-o lacrima a mortii,
            Lenes, coplesitor, nefiresc, fad.

                    V

            O aratare cu chip de om
            Rataceste nebuna in straie murdare
            In miscare pare ca joaca sotron,
            Inganand nestiut un cantec, agale:
            “Cine iubeste si lasa
            Dumnezeu sa-i dea pedeapsa
            Taraisul sarpelui
            Si pasul gandacului,
            Nehodina vantului...
            Cin-se-ncrede in muiere,
            Si dupa ea a plecat
            Vara canta, iarna cere
            Si n-are hodina-n pat...
            Casa n-are, masa n-are,
            Teleleu pe drumul mare,
            Se usuca pe picioare
            Si tot nemangaiat moare”...

            Ce crud destin ori ce forte ostile
            L-au condamnat pe-alalta lume,
            Sa isi topeasca amarul in iubire
            Si sa se prabuseasca in genune?

            E macinat de-o dulce istorie
            Plutind, aiurea, prin Paclele pustii,
            Obrajii ii sunt plini de fericire,
            Pe cand isi cauta iubirile tarzii.

            Vag mai cunosc din ce era candva,
            O vraja ma atrage ca pasarea momita,
            Vorbesc in gand cu cineva,
            Iar vorba se topeste, muta.


Scrisa astazi, 24 iunie 2005. Prof. Costea Constantin.